- rabotézã
- s. f., g.-d. art. rabotézei; pl. rabotéze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
raboteză — RABOTÉZĂ, raboteze, s.f. Maşină unealtă care serveşte la prelucrarea prin aşchiere a metalului; maşină de rabotat. – Din fr. raboteuse. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rabotéză s. f., g. d. art. rabotézei; pl. rabotéze Trimis de… … Dicționar Român
rabotor — RABOTÓR, rabotori, s.m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rabotór s. m., pl. rabotóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RABOTÓR rabotori m.… … Dicționar Român
rabota — RABOTÁ, rabotez, vb. I. tranz. A prelucra prin aşchiere suprafaţa unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ♢ Maşină de rabotat = maşină unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter. Trimis de RACAI … Dicționar Român
rabotat — RABOTÁT s.n. Rabotare. – v. rabota. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RABOTÁT s. v. rabotare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rabotát s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român